Drumul....

Alerg pierduta prin marea agitata de inchipuiri...Caut parca ceva,dar nu stiu ce...Alerg in continuare privind in stanga si in dreapta!Este o zarva cumplita in mintea mea.Mii de imagini ce apar si dispar,voci de diferite nuante fredonand nostalgia clipelor de mult uitate.Continui sa alerg nestiind incotro!Vad oameni ,multi oameni imprejurul meu;unii ma ajuta sa imi continui drumul,altii imi pun piedici,ma lovesc...nu stiu ce vor!Aud si simt multe vorbe grele si imbrancituri!Se face din ce in ce mai mult intuneric;ma simt zdrobita....Cad in genunchisi-mi pun mainile la urechi!Incep sa plang,picioarele ma dor si sunt ranite ,iar eu prea dezamagita pentru a-mi mai ridica privirea din pamant....Deodata Cineva ma atinge usor pe umar!Deschid ochii si privesc...e lumina! In fata mea disting cu greu o Persoana ce are mana intinsa....cu neincredere si cu maini tremurande Il apuc de mana!Ma cuprinde si ma invaluie cu dragoste in timp ce ma ridica,stergandu-mi usor lacrimile! Privesc si nu stiu ce sa cred....Imi sopteste sa nu mai plang caci acum totul s-a terminat si este aici cu mine!Observ ca haina Lui alba acum era murdara si plina de praf,praful pacatelor mele.Inchid ochii si Ii multumesc in gand ca a facut pt mine ceea ce nimeni nu ar fi facut...Si anume m-a ridicat si a stat langa mine atunci cand nimeni nu mi-ar mai fi aruncat nici macar o privire!Ma tine stans langa El si astfel pornim usor pe drumul vietii lasand lacrimile si tristetea la acel popas...caci acum El mi-a daruit haina Lui....

Amintiri purtate de vant.....

Stau cufundata in ganduri ce umbla haotic prin mintea mea Nu le dau importanta, deoarece tot ce vreau acum este sa merg in acea camera.Pasesc usor pe acel hol lung ,pe ai carui pereti sunt diverse portrete, pana ajung la capat.Acolo se gaseste usa camerei "amintirilor".O deschid usor fiind acompaniata de multe scartaieturi ale timpului ce apasa.Privesc inauntru si observ aceeasi camera micuta ,dar totusi curata.In mijlocul camerei se gaseste o masuta mica cu un scaun langa ea.Pe masuta se gasea o cutie mica din lemn de trandafir peste care praful anilor statea fara nicio stanjeneala,iar alaturi de cutie era o ceasca de ceai fierbinte de menta.Acelasi miros de frezii plutea in camera.......
Dupa cateva clipe am hotarat sa deschid cutia.In timp ce priveam inauntrul ei, mii de imagini imi treceau prin fata ochilor si la fiecare din ele eram cuprinsa de simtaminte stranii....Simteam cum unele lucruri se destrama,iar altele capata sens.
Totul pana ti-am zarit privirea ...atat de rece .Am inchis repede cutiuta !Stiam,stiam ca te gasesc ratacind in amintirile mele .....poate din acest motiv am deschis cutiuta!Poate voiam sa te mai privesc odata .....

Am privit din nou la cutiuta dupa care am inchis usa lasand amintirile sa fie purtate de adieri usoare cu miros de frezie si menta......